• Kostis Sakkopoulos

    -credinciosul tovaras al Sfantului Nectarie-

                           Ar fi nedrept ca inainte de a incheia aceasta smerita povestire, sa nu spunem cateva cuvinte si despre Kostis Sakkopoulos, credinciosul tovaras al Sfantului, Kostis a trait cativa ani in lume fara indragitul sau dascal si indrumator. Nu s-a calugarit, asa cum l-a sfatuit batranul parinte, si s-a chinuit ca unul ce, necastorit , nu avea familie. A lucrat la Banca Greciei in calitate de functionar colaboator. In anii celui de-al doilea razboi mondial si ai cumplitei ocupatii germane, cand tara noastra, distrusa, suspina luptand cu moartea, se trezi si se inspaimanta il el sufletul Parintelui si protectorului sau duhovnicesc. Tot timpul si tot sufletul si-l deddica insinguratelor maici de la manastire si celor optezeci de copii orfani din Eghina, copii ai caror parinti murisera fie de foame, fie ucisi de plutoanele de executie ale nemtilor.

                         Zi si noapte alerga impreuna cu stareta Nektaria, batea la toate usile, vorbind fiecarei inimi miloase care ar fi putut darui fie si putin soare, putina viata. Nu conta ca erau cateva boabe de fasole prost fierte, cateva pastai de mazare, o jumatate de saculet de faina, putin ulei sau putin zahar, de leac, in ceas de stramptoare. Era batran de-acum, iar serviciul sau, ca functionar colaborator, era al unui om care nu avea soarta prea buna, care nu dobandise nimic pentru el, nici averi, nici casa, nici macar o coliba saracacioasa. Calauzit insa de invataturile mareului sau dascal se nelinistea si suferea de teama ca nu cumva sa piara lucrarea lui din Eghina, facand orice pentru intretinerea manastirii. Uneori chiar cersea. Cersea de la bogatii speculanti, le tinea calea si se umilea inaintea hainilor proprietari de fabrici care urmareau numai profitul [….].

                   Intotdeauna si-a dorit sa scrie o carte despre viata si luptele Sfantului din Eghina, dar n-a apucat. Neincetatele necazuri, vremurile de restriste, bolile, grijile si osteneala l-au impiedicat a scrie aceasta carte. Cincizeci de ani a ramas iconom credincios al Sfantului, grabnic in a-i indeplini voia parintelui sau duhovnicesc, continuator, ajutor si sprijin al lucrarii sfantului dupa moartea sa. In anul 1947, in decembrie, a cazut bolnav la pat. Cu putin timp inainte de a simti ca ete fata de marea calatorie, el, al doilea colaborator al sfantului dupa cuvioasa Xeni, intr-o noapte il vazu pe dragul sau parinte duhovnicesc. Statura e vorba pe indelete, in liniste, despre toate problemele, asa cum faceau odinioara….[….]

                      Ultima dorinta pe care le-o lasa scrisa maicilor, fu aceea de a-l duce si de a-l ingropa si pe el undeva in afara manstirii, la cativa metri de mormantul celui pe care-l indragise cel mai mult in aceasta lume desarta. Mormant nevazut, smerit, ascuns printre ierburi si flori. Nevazut si smerit asa cum el insusi fusese toata viata langa Sfantul Nectarie, aceasta stralucitoare stea a Ortodoxiei contemporante

    Kostis Sakkopoulos

     

    Biserica Sfantul Haralambie din insula Eghina acolo unde este mormantul Domnului Kostis Sakkopoulos

     

    Mormant Kostis Sakkopoulos

     

    Piatra de pe mormantul Domnului Kostis Sakkopoulos

     

    Mormant Domnului Kostis Sakkopoulos

    Biserica Sfantul Haralambie din insula Eghina

    Biserica Sfantul Haralambie

     

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *